bucurestiblog

alti tembeli care nu au inteles ca un blog presupune un minimum de creativitate, nu copy-paste ordinar…

Despre doctori, macelari si mecanici auto

Astazi am asistat la o discutie interesanta despre doctori. Privilegiati ai oricarui regim, toata omenirea trebuie sa fie la cheremul lor. Vesnic nemultumiti de salariile lor mizere (scarbiti probabil ei insisi de spagile obscene pe care le pretind pentru orice activitate minora pe care catadicsesc sa o presteze), intotdeauna tratandu-si pacientii cu aroganta si, probabil, aceeasi scarba si repulsie pe care eu o nutresc fata de tagma lor.

Ei bine, aparent nu-i suficient ca pretind bani pentru a face ceea ce oricum este de datoria lor sa faca (salariul mic nu justifica nimic, nu i-a facut nimeni medici cu japca, stiau la ce se inhama si au jurat ca n-o sa le pese decat de bietul muritor inconstient care-si pune viata in mainile lor). Ultima moda este sa pretinda bani pentru operatii pe care nu le-au facut niciodata (nu vorbesc prostii, sor’mea a platit spaga pentru o operatie de ulcer a unei cunostinte care a constatat, la primul control la un alt medic, ca nu exista nici o urma de operatie).

Observatia mucalita a lui Louis este mai mult decat pertinenta: d’aia e bine sa uite omul bisturiul la locul faptei, sa stii sigur ca si-a facut treaba. Discutia a deviat treptat catre medici cu care majoritatea a intrat in contact – cei de automobile, mecanici auto pe limba lor. Este o practica normala pentru acestia sa pretinda ca au schimbat cutare sau cutare piesa la masina (pe care fraierul o plateste) pentru ca piesa scoasa astfel din magazie sa o vanda  la un pret decent, poate chiar fraierului in cauza ceva mai tarziu.  Nu stiu daca mecanicii au invatat asta de la doctori, sau daca doctorii au inceput sa se razbune pe mecanicii auto astfel (pierzand in timp focusul si facand asta cu toata lumea, in virtutea inertiei). Cert este ca eu am mai multa stima pentru macelari. Intotdeauna isi fac treaba ireprosabil, fara sa fie nevoiti sa jure asta in scoala. Niciodata nu te amagesc, si tratamentul lor isi atinge scopul intotdeauna.

Sper sa nu fiu nevoit niciodata sa apelez la medici. Pentru nimic. Ii accept pe legisti ca pe ceva inevitabil la un moment dat, dupa cum e probabil inevitabil sa apelezi la doctori cand ai nevoie de o adeverinta sau asa ceva. Dar, asa cum o masina in care si-a bagat mana un mecanic roman nu va mai fi niciodata conforma cu fisa tehnica, tot atat de convins sunt si de faptul ca primul medic care se va atinge de maruntaiele mele imi va semna condamnarea la o moarte mai mult sau mai putin lenta, dar nu mai putin sigura. Si, sunt sigur ca aici sunteti de acord cu mine, sunt suficient de independent si responsabil ca sa mor fara ajutorul vreunui doctor.