Cum defunctul Golf se cerea inlocuit, in ultima vreme am tot sondat piata auto pentru a gasi un model demn de posteriorul nobil al subsemnatului. Dupa investigatii aprofundate, m-am oprit la Toyota Avensis, care are in acest moment un raport pret/performante imbatabil. In plus, posesor de Mazda fiind, am o slabiciune pentru masinile japoneze care, chiar daca nu se lauda cu un design indraznet, sunt cu siguranta cele mai credincioase masini de familie pe care le poti cumpara la un pret rezonabil. Cel putin, eu n-am avut nimic de reprosat batranei 626 care a ajuns la aproape 185.000 km fara sa tipe dupa service – benzina si consumabilele fiindu-i suficiente. Asadar, cu aceste ganduri mi-am programat un drive-test la o reprezentanta Toyota si iata ce a rezultat.
Inca de la nivelul de echipare Luna (al doilea din gama si cel mai echilibrat), Avensisul ofera cam toate gadgeturile pe care ti le-ai putea dori (computer de bord, jante de aliaj, climatronic dublu-zona, player mp3, oglinzi electrice incalzite si rabatabile electric, toate geamurile actionate electric, oglinda interioara heliomata, senzor de ploaie, faruri automate etc. etc.) astfel ca nu prea mai ai ce-ti dori ca optionale. Desigur, lipsesc scaunele incalzite, farurile cu Xenon, tapiseria din piele si alte cateva mofturi, pentru care trebuie sa te gandesti la nivelul de echipare Executive, 3000 de euro mai sus.
Imediat ce ai deschis portiera esti surprins de finisajele excelente: plastice sunt de calitate, iar volanul, schimbatorul de viteze si manerele portierelor sunt imbracate in piele. Englezii se pricep cel mai bine la astfel de detalii (masina se fabrica in Anglia), astfel ca interiorul este foarte placut, atat vizual cat si tactil. Spatiul este extrem de generos (nici Mazda mea nu este mica, dar portbagaj atat de mare nu am mai vazut la o berlina, iar spatiul interior este portivit pentru orice lungan care ar vrea sa-si intinda picioarele in voie).
La volan, adaptarea este aproape instantanee, ca si cum constructorul s-a gandit la mine cand a proiectat-o. Cursa ambreiajului este foarte scurta, dar nu brutala, astfel incat demarajul este lin chiar si pentru un neinitiat ca mine. Directia este asistata electric variabil, in functie de viteza (volanul se invarte foarte usor pe loc si capata greutate pe masura ce creste viteza), o facilitate pe care am apreciat-o si la Golf. Pedala de frana ofera un feed-back foarte bun, permitand o franare progresiva. O mica problema ar pute-o constitui cotiera, care nu este culisanta si deci nu se poate ajusta. De aseemenea, aceasta nu dispune de guri de ventilatie pentru pasagerii din spate. Spatiile de depozitare sunt multiple, in stilul frantuzesc, iar suporturile de pahare sunt suficiente, chiar si pentru pasagerii din spate.
In mers, motorul este destul de elastic, dar nu suficient de sprinten, in ciuda celor 129 CP care promit un demaraj de la 0 la 100KM/h in 10,3 secunde. Un motor de 1,8 litri ar trebui sa ofere mai mult (Mazda mea, care are doar 90 CP, mi se pare ceva mai vioaie, dar e probabil si mai usoara). Un aspect negativ este si zgomotul destul de accentuat, mai ales peste 3000 rpm. Probabil ca distributia cu lant isi spune cuvantul, dar este foarte posibil sa fi fost si din cauza ca motorul era rece, iar masina, folosita exclusiv pentru teste, nu a beneficiat de un tratament prea bland.
Una peste alta, la 20.000 euro, este greu sa gasesti ceva mai bun. Este si motivul pentru care n-am mai stat pe ganduri si am si dat avansul, iar in cel mult o luna ar trebui sa incep rodajul. De prisos sa pomenesc ca am visat-o noaptea trecuta (lol) si ca nu prea-mi mai sta gandul la altceva. Ah, era sa uit. In banii astia am primit cadou din partea dealer-ului un sistem de navigatie, covorasele interioare si senzorii de parcare. Asta pe langa reducerea promotionala de 500 de euro. Eu zic ca am facut o afacere buna.
