Cu stangu’n dreptul

La romani e ceva obisnuit sa-ti tai singur craca de sub picioare, dar marele Yahoo nu este nici el mai breaz. Astazi am avut surpriza sa gasesc in folderul de junk un mail de la marele Y, in care mi se propunea sa testez noua versiune pentru Vista a messenger-ului. Nu merci, eu ma tin departe de Vista pe cat posibil. Totusi, nu-mi explic de ce n-a intrat in inbox, setata cu high importance, ca alte mailuri idioate pe care le primesc de Yahoo!. Probabil au avut si ei, o data in viata, constiinta valorii muncii lor. Daca vreti sa faceti un test drive, incercati aici.

Antrenor in Romania

Nu sunt mare microbist, dar imi place sa ascult radio atunci cand imi petrec diminetile in ambuteiajele capitalei. Uite-asa auzii ca e meci mare in seara asta. Meci greu, bafta baieti (desi sunt sceptic).

Din stirea respectiva imi sare in fata speculatia potrivit careia, daca nu obtin victoria in seara asta, pe antrenorul interimar cu nume pietros si italienesc il paste demiterea. Ma umfla rasul. Cum dracu’ il da afara daca nu bate Steaua pe Arsenal, zau daca inteleg. Ori cineva (Who-Shall-Not-Be-Named) vrea sa-l dea afara cu orice pret si cauta orice pretext, ori acelasi cineva crede ca Arsenal este la fel de usor de invins ca si FC Vaslui si numai o mare prostie a antrenorului ar sta intre Steaua si victoria in fata Arsenalului.

Ma rog, nu am pretentia ca as intelege ce se intampla in sportul asta sangeros, dar de la mine se vede ca nea ala (Who-Shall-Not-Be-Named) e cam in mare cacat, cu sau fara Petrazini (dar probabil intr-un cacat mai dens fara acesta), si ca mai greu sa gaseasca fraier sa se inhame antrenor de mamaliga la Steaua. Sau poate mihai viteazu’ insusi, calare pe maibah, va antrena echipa pe noi culmi.

LE: cum era de asteptat, Steaua a luat bataie (chiar daca a jucat surprinzator de bine), in fata unor tribune goale. Sunt curios ce urmeaza.

Sporturi si sporturi

Sambata noaptea, chinuit de nesomn in urma participarii la o nunta esuata (scuzati pleonasmul) ma razbun pe telecomanda televizorului si ma impiedic de un meci de rugby transmis in reluare pe TVR2: Noua Zeelenada - Romania. Trecand peste diferenta de valoare intre cele doua echipe (echivalenta cu cea dintre AC Milan si Universitatea Craiova la fotbal) si chiar peste ineditul acestui sport deloc mediatizat la noi, trebuie sa marturisesc ca am fost placut surprins, ba chiar de mai multe ori.

In primul rand mi-a placut ca, in ciuda lipsei de perspective, echipa Romaniei a luptat tot meciul pentru cele doua eseuri reusite (scor final 85-8). Poate vi se pare rusinos, dar neozeelandezii au batut, spre exemplu, Portugalia cu 108-0 sau cam asa ceva. Baietii sunt pur si simplu formidabili.

In al doilea rand mi-a placut ca, in ciuda renumelui de “sport sangeros”, nu am vazut ca jucatorii sa se cotonageasca pe teren, sa injure arbitrul (o ganganie pe langa masivii jucatori) sau sa arunce nervosi cu mingea. N-am vazut nici inevitabilele flegme si scarpinaturi intre picioare care parca abia asteapta o camera de luat vederi pentru a deveni publice. Toate astea mi s-au parut ireale dupa ce am vazut cum evolueaza un meci de fotbal intre doua echipe obisnuite din campionatul nostru intern.

Cel mai tare m-au dat pe spate spectatorii, insa. Nu numai ca nu si-au fluierat si huiduit favoritii (nici n-ar fi avut motiv, trebuie sa recunosc), dar aplaudau (nu este o figura de stil, chiar aplaudau, ca la teatru) chiar si jucatorii echipei adverse (romanii nostri) atunci cand reuseau o manevra mai indrazneata. Asta chiar mi s-a parut din alta lume. Asa or fi spectatorii din Noua Zeelanda, sau toti spectatorii de rugby in general? O sa aprofundez subiectul.

Cu stangu-n dreptul

Pana acum nu am mai intalnit site care sa-si goneasca cu buna stiinta 75% (dupa ultimele statistici) dintre potentialii vizitatori pe motiv ca browserul acestora foloseste motorul Internet Explorer. Ei bine, astfel de oameni inteligenti chiar traiesc si (de prisos sa precizez) vorbesc romaneste. Deci, incercand astazi sa gasesc cateva raspunsuri legate de programele VMWare (la serviciu am uneori nevoie sa am acces rapid la mai multe sisteme de operare si nu intentionez sa le instalez pe toate) sunt trimis de tata google catre un site dragut care, cica, are raspuns la problemele mele. Numai ca eu nu folosesc Opera, iar Firefox doar in Linux, asa ca ma trezii redirectionat catre acest anunt bilingv cu reclama la Opera, un browser atat de bun ca nici 1% din utilizatorii de Internet nu-l mai folosesc. Marturisesc, am fost si eu fan Opera o perioada. Poate a ajuns intre timp nemaipomenit, dar n-am de unde sti pentru ca de vreo 4 ani am descoperit Maxthon si m-am lipit asa bine de el ca-mi lipseste in Linux (de prisos sa spun ca folosirea Maxthon-ului nu a daunat in vreun fel nivelului meu de inteligenta sau al calculatorului de securitate).

Si acum, dupa ce am ajuns in Linux, am deschis pagina omului sa vad ce are asa inteligent si exclusivist de transmis. Ideea e ca “idiotilor care folosesc antivirusi le spun sa paraseasca aceasta pagina pentru ca nu le va functiona niciodata nimic cum trebuie pe calculatorul propriu de rahat!“. Dixit. Alte invataturi la fel de inteligente, daca sunteti curiosi si nu folositi IE, le gasiti la primul link.

Niste cizme: pseudo-cronica sportiva

Cu riscul de a-mi supara putinii cititori dinamovisti si, totodata, de a intra intr-un domeniu care nu-mi este familiar, si de care nici macar nu am habar, trebuie sa marturisesc cu mana pe inima ca singura valoare a meciului de aseara (Dinamo-Lazio 1-1) au reprezentat-o berile consumate adiacent. Rar mi-a fost dat sa vad mai multe cizme pe un teren de fotbal, dar noroc ca arbitrul s-a prins si el si a inceput sa-i scoata de pe teren spre sfarsitul meciului. A neglijat totusi aspectul minor ca cizmele romanesti erau cu mult mai anchilozate decat cele italiene si deci ar fi trebuit date afara cu prioritate.

Fratilor, nu-mi vine sa cred, “campionii” nostri nu au fost in stare sa nimereasca nici o pasa tot meciul, nu au fost in stare sa-si depaseasca nici un adversar si toate astea nici macar cand au avut cu 2 oameni mai mult in teren! Cam asta-i nivelul fotbalului romanesc. La randul lor, italienii s-au agitat steril, in ciuda superioritatii tehnice, lipsindu-le simtul portii cam tot atat de mult cat si cizmelor dambovitene.

Si-acum, desigur ca egalul va fi tratat ca o mare victorie, vom auzi din nou sablonul ala uzat cu “ne-am aparat corect sansele”, dar adevarul este cel care s-a vazut aseara: avem o adunatura de oameni incapabili sa dea o pasa in alte picioare decat ale adversarului, incapibili sa faca un dribling fara sa piarda mingea. Iar la retur ma indoiesc ca italienii vor fi la fel de legati de picioare. Ce pacat, inc’un pretext de golit halbe se duce pe apa sambetei…