Cristi AGATIE

Duminică, 31 Decembrie, 2006

mmm… UE RADET!!!

Filed under: Wonderful Romania — agatie @ 7:15 pm

Stiu ei de ce.

Ultimele aberatii pe 2006

Filed under: Carnati pe varza — agatie @ 2:09 am

Poate ca v-ati obisnuit cumva cu absenta mea dar, vorba cantecului („insa ochiu’nchis afara, inauntru se deschide”) eu sunt treaz si veghez. Ma rog, treaz este un termen relativ, sa nu intram in amanunte, sa zicem ca este cel mai placut aspect al „spiritului sarbatorilor”.

Si, ca veni vorba, trec rapid peste spanzurarea lui saddam, iminenta penetrare a romanilor in ue si chiar traditionalul platou de craciun (sa ma ierte fratele porc – hic!), ca sa ajung la esenta (in viziune proprie) a ceea ce semenii mei numesc (parca le vad sclipitul ochilor si zambetul tamp al buzelor) spiritul Craciunului si, prin extrapolare, spiritul sarbatorilor.

Bai frate, ma lasi cu spiritul asta? Ce-i mana pe ei in lupta? Sa se calce pe picioare la cozi? 2 ore ca la carne acum 18 ani? sa sparga juma’ de salar pe te miri ce pentru a constata acasa ca n-au luat nimic cu adevarat util? Guess what? – spiritul sarbatorilor. Sa blocheze intersectiile duminica la miezul noptii ca lunea la 8 dimineata? Acelasi spirit. Traim vremuri nebune, iar lumea a luat-o razna.

Spiritul sarbatorilor ati spus? Atata ipocrizie n-am vazut decat in serile de paste cand toti nemernicii se calca pe picioare si se injura pentru a ajunge mai repede in fata cozii la biserica. Nu este un act de credinta, ci pur si simplu bifarea in agenda a unei activitati mondene.

Las spiritul sarbatorilor sa-i patrunda pe cei care mai cred ca e suficient sa se cheme o zi „25 decembrie” sau „1 ianuarie” pentru a te umple cu sentimente inaltatoare. Mie dati-mi o zi obisnuita de lucru (preferabil vinerea, iar daca vreti sa-mi faceti o bucurie, faceti sa fie prima zi de concediu), dar scutiti-ma de spirite. Lasati-ma sa-mi fac programul dupa pofta inimii, nu ma trimiteti la cozi si nu ma obligati sa fac cadouri, chiar daca sunteti convinsi ca le meritati.

Si mai ales, nu ma bagati in seama. Nu tin sa-mi amintesc ca existati. Hai sa-mi traiti! Parerea mea!

L.E.: La multi ani! – desi eu sunt adeptul lui „putin da’ bun”

Marți, 19 Decembrie, 2006

Viitorul este online, prezentul – in paleolitic

Filed under: Save The World — agatie @ 9:39 pm

Scriam intr-un editorial de pe xpc.ro ca viitorul ar fi online (desigur, referindu-ma la o arie de interes total diferita). Ei bine, inca sunt incredintat ca viitorul este online, in multe domenii, chiar daca pentru noi, romanii, intrarea in UE ma indoiesc ca ar apropia cumva aceasta perspectiva. Povesteam, de asemenea, intr-un post anterior, despre implementarea online-ului in Romania. O mai fac o data, si nu promit ca va fi pentru ultima oara. Pentru romani, care invatau acum cativa ani ca in anul 2000 masinile vor zbura iar oamenii isi vor face concediul pe luna, este trist sa constate ca, dupa aproape un deceniu in secolul XXI, caruta este inca cel mai bun mijloc de transport, iar Internetul, in cel mai bun caz, un motiv de cearta cu ISP-ul.

Ca orice roman care se respecta, am un card de debit. Ca orice roman care se respecta (ma repet prea mult daca va spun ca sunt roman pana-n maduva oaselor?) am uitat PIN-ul. Ca orice om de IT care se respecta, am facut cel putin o tranzactie online cu cardul. Care-i legatura? Pai daca uiti PIN-ul, nu-i nici o problema, faci o cerere si, in maximum o saptamana, se rezolva. Daca insa uiti PIN-ul fix in plina luna a cadourilor, iar grosul banilor se afla pe card in timp ce economiile tind spre zero sau se afla depozitate intr-o valuta care nu te incurajeaza deloc s-o transformi in lei zilele astea, problema devine mult mai complicata. Daca ai mai avut obraznicia sa mai faci si o tranzactie online intre timp, deja ecuatia este aproape imposibil de rezolvat la o banca, romaneasca pana-n maduva oaselor.

Deci se da uitucul, prezent la prima ora (8:30) la ghiseul unei filiale/sucursale/whatever BCR pentru a cere regenerarea (nu ca suna haios?) PIN-ului si, pe cat posibil, recuperarea salariului care tocmai fusese depozitat in contul aferent cardului. Se da o functionara bancara excesiv de binevoitoare si saritoare (doamne, ce femeie draguta, ma mir ca lucreaza la o banca, daca ar fi asa toate jur ca m-as face client la toate bancile si mi-as pierde PIN-ul/cardul/capul de trei ori pe luna!). Si, desigur, trebuie sa inghesuim in ecuatie si colegii domnisoarei anterioare, lucratori bancari in centrala BCR, oameni care abia au apucat sa-si verse in cani cafeaua izbavitoare.

Pe parcursul urmatoarelor doua ore si jumatate, personajele pictate mai sus interactioneaza la modul cel mai romanesc, subsemnatul incercand sa para cat mai calm si binevoitor cu putinta, domnisoara de la filiala/sucursala/whatever BCR sunand din 10 in 10 minute in centrala pentru a dezgheta operatiunile de transfer al banilor de pe cardul meu in buzunarul tot al meu (posibil si pentru a impulsiona operatiunea de regenerare), iar colegii domniei sale din „centrala” sorbindu-si tacticos cafeaua si interactionand accidental cu sistemul. Acesta, domle, a preluat la un moment dat fraiele, dupa cum m-a informat domnisoara Carmen, la capatul a trei tentative esuate de a ma servi cu cafeaua din dotarea filialei/sucursalei/whatever BCR (sau poate chiar din dotarea personala – era atat de draguta…). Adica, citez, „tot ce a tinut de oameni s-a facut, acum mai ramane sa asteptam pana cand sistemul actualizeaza tranzactiile si apare pe extras transferul. Poate sa dureze 30 de secunde sau poate sa dureze cateva minute”. De prisos sa precizez ca sistemul si-a facut de cap in urmatoarele 35 de minute, probabil luptandu-se cu ceasca regulamentara de cafea.

Revelatie: frate, online online, banca banca, secolul 21 secolul 21, dar nu se misca nimic fara telefon (si nici cu el n-am observat vreo diferenta). Asta-i banca romaneasca pana-n maduva oaselor, ca si mine. Conducerea nu are incredere in competenta angajatilor, boala generala. Nimic nu se misca fara aprobare manuala din centrala. Nici macar tranzactiile online (ca tot veni vorba de ele la un moment dat). Deci, ca traii s-o aud si p’asta, daca faci o tranzactie online cu cardul, sa fii sanatos. Pana nu termina nenea (sau tanti, dupa caz) din centrala de sorbit cafeluta obligatorie, nu se face nici o plimbare de bani. Totul se aproba manual (banii tai, desigur, dar s-o stim si noi).

Asa se face ca astazi, la trei zile de la tranzactia online incheiata cu succes, inca aveam banii bine-merci in cont. Asa se explica si cum, platind factura de Connex online cu cardul, m-am trezit cu abonamentul blocat, banii fiind virati la 3 saptamani (!!!) dupa „incheierea cu succes a tranzactiei”. Sa fie al dracu’ ala care-o mai face vreo tranzactie online in Romania. Tata, banul care fosneste in buzunar e sfant, iar ce depui tu la ghiseu e regula de aur. Asta cu cardurile, platile online si alte cioace sunt mofturi pentru snobi si pentru prosti care n-au ce face cu timpul lor liber. Daca cineva incearca sa ma convinga ca platile online si cardurile sunt facute ca sa-mi economiseasca mie timpul si sa ma scuteasca de coada de la ghiseu, isi pierde timpul de pomana. Dati-mi salariul in plic ca pe vremuri si m-ati facut fericit. Si, mai ales, nu-mi rapiti placerea de a sta la cozi.

Luni, 18 Decembrie, 2006

Good bye, AMD

Filed under: Carnati pe varza,IT&C — agatie @ 9:22 pm

Nu stiu cat de prinsi sunteti de mersul lucrurilor in IT (probabil ca daca va pierdeti timpul aici, sunteti), dar de ceva vreme AMD o cam da de gard. Sunt cu atat mai ofticat de asta cu cat mi-am luat un procesor Athlon 64 X2 cu o saptamana inainte ca preturile sa scada la jumatate, in semn de recunoastere a valorii in raport cu concurenta. Ei bine, astazi am avut ocazia sa pun mana pe-un Core 2 Duo de la Intel, care va reprezenta un binemeritat upgrade de Craciun pentru sistemul de acasa.

Ca sa nu ma rup in modestie, trebuie sa recunosc ca nu am pus mana pe el pur si simplu, ci l-am castigat in lupta dreapta la volanul unui monopost de Formula 1 (virtual, desigur). Am lasat in urma mea cadavrele confratilor de la Chip si de la PC Magazine. Yes! XtremPC rules, iar uneori se si vede :D. Daca sunteti curiosi, va astept maine pe xpc.ro sa cititi si restul povestii.

Asadar, good bye, AMD. Athlon 64 X2, cu tot cu placa de baza corespunzatoare, get out! Make way to the new Conroe. Sunt sigur ca nu-mi va parea rau. God damn it! – si am fost fan AMD… Cat de greu este sa pastrezi un client multumit.

Duminică, 17 Decembrie, 2006

Un Linux ca un Windows

Filed under: IT&C — agatie @ 1:36 pm

Linux geeks probabil se umfla in pene ca Linuxul stie sa opereze intr-un mediu multi-boot, un manager de boot identificand corect sistemele de operare instalate si listandu-le corespunzator pentru a putea fi selectate la pornirea sistemului. Afirmatii dispretuitoare se fac la adresa Windows, care se comporta „ca un virus” pentru ca nu va lista niciodata in meniul de boot alte sisteme de operare in afara celor produse de Microsoft.

Ladies and Gentlemen, meet Ubuntu, un sistem de operare dragut, facil si „cu fata umana”, dupa cum il recomanda producatorii lui. Singura lui problema este (probabil o incercare de revansa) ca, dupa fiecare update al sistemului, trebuie sa editezi manual lista de boot pentru a adauga „virusul” Windows, pe care Ubuntu l-a eliminat prevazator :D. Dar in rest e dragut, vi-l recomand cu caldura.

Pagina următoare »

Blog la WordPress.com.