Cristi AGATIE

Joi, 14 Iunie, 2007

Penibil…

Filed under: Wonderful Romania — agatie @ 8:21 pm

Cititorii mei mai vechi probabil s-au saturat sa le tot pomenesc de mandria de a fi roman. Well, poate a venit momentul sa mai intorc putin moneda.

Revolta mocnea cumva in mine dupa ce citisem pe Wikipedia, absolut intamplator, povestea Logan-ului. Apoi s-a-ntarit complet dupa ce, acum cateva zile, am citit de muncitorul care a murit la datorie, pe DN1, sapand un sant. Asta-i povestea noastra, a romanilor. Suntem prea saraci ca sa ne permitem sa punem masinile sa munceasca in locul nostru.

Care-i legatura intre cele doua cazuri? Pai muncitorul traia si acum daca sapa santul cu un excavator (desigur, daca firma n-ar fi iesit mai bine la socoteli cu zilieri). Si in cazul Loganului, e mai ieftin sa fie facuta manual decat sa se robotizeze fabrica. Citez: „The factory is unusual for a volume manufacturer in that it uses no robots. The low wages in Romania mean that the car would actually become more expensive if they were to switch to using robots. The factory employs 12.532 workers at an average salary of €360 a month.”

Ce sa zic, daca as fi chinez poate m-as mandri, dar roman fiind, ma simt penibil sa stiu ca poponarii aia de francezi isi freaca mainile ca le muncesc 12.533 de fraieri aproape moca, iar ei pun banii deoparte pentru fabricile din Franta.

Luni, 11 Iunie, 2007

I-am stricat si pe nemti…

Filed under: Carnati pe varza — agatie @ 3:43 pm

 Dupa cum spuneam si in postul anterior, sunt extrem de dezamagit de VW Golf V. Cu atat mai mult cu cat este prima mea dezamagire in materie de automobile. Sa ne-ntelegem, nu am avut numai Porsche si Ferrari, dar pretentiile cresc in timp. Prima mea masina a fost o Dacia 1300 din ’78 si am fost super multumit de ea. Saptamanal reglam platinele, lunar jocul culbutorilor si curatam bujiile, dar nu m-a lasat niciodata in drum. Apoi am avut un opel Vectra A si, desigur, am fost super multumit de el. Avea 136 CP si se simtea al dracului de bine. Apoi am avut o Mazda 626 si, cum altfel? – am fost super multumit de ea. Era destul de puturoasa (90 CP) iar geamurile le deschideam la manivela ca la Dacie, dar am mers cu ea 120.000 Km fara sa schimb macar o bujie si chiar si acum, daca i-as schimba cateva bucse si bielete, ar fi o masina docila si ascultatoare cu care n-as avea probleme cel putin 5 ani de acum inainte. Apoi a venit Golful, de la care (probabil) am avut asteptari mult prea mari. Deci, sa detaliez cele 7 motive pentru care nu voi mai cumpara niciodata Volkswagen:

1. Am doua exemplare in garajul familiei (un Sharan si un Golf) si niciuna nu m-a impresionat cat sa merite cei 3000 de euro pe care, in general, ii platesti in plus pe un VW comparativ cu modelele similare ale oricarei alte marci decente (sa zicem Opel sau Ford).

2. Golful, in ciuda renumelui marcii, are bordul confectionat din acelasi plastic ordinar ca si Loganul, de la care a imprumutat si fenomenul „greierashi” – vezi bancurile pe tema asta.

3. Suspensiile sunt extrem de fragile, iar sentimentul general este de „barca pe valuri”. Nu o recomand pentru drumurile din Bucuresti.

4. Dupa 3000 km parcursi nu am reusit inca sa gasesc pozitia ideala a scaunului (probabil ca nici nu exista).

5. Instalatia audio suna ca un radio tranzistor de plaja de acum 20 de ani. Are sase boxe, dar toate sase sunt montate pe portierele din fata. Desigur, basul este inexistent.

6. Motorul, de la 2500 rpm in sus, suna undeva la imbinarea dintre tractor si cart ambalat la maxim (ma rog, poate asta e o problema doar cu motorizarea mea – 1.6 FSi). De prisos sa mai spun ca sub 3000 rpm motorul asta nu are nici o vlaga.

7. Consumul este mic, dar motorul e pretentios – vrea numai benzina CO 98 si peste (4 lei litrul), deci per ansamblu, ies mai prost la buzunar decat cu alte motoare mai gurmande. La aceeasi cilindree, Toyota Auris ofera 129 CP (fata de cei 115 ai Golfului meu), si merge si cu benzina normala.

 Poate mi-am inmormantat sansele de a mai scapa de ea la un pret rezonabil, dar soarta ei e pecetluita: astept SIAB-ul, adun oferte.

Blog la WordPress.com.