Cristi AGATIE

Vineri, 28 Septembrie, 2007

Incredibil

Filed under: Wonderful Romania — agatie @ 10:15 am

Nu toti romanii fura. Unii sunt cinstiti. Dar saraci. Dar cinstiti. Of, m-am zapacit. Mai bine va lamuriti singuri.

Anunțuri

Miercuri, 26 Septembrie, 2007

…numai votca taie greata!

Filed under: Wonderful Romania — agatie @ 2:39 pm

Mi-e greata sa tot aud ca romanilor le lipseste simtul civic si ca nu fac de buna voie una sau alta. Cacat! E ridicol sa astepti simt civic de la o natie care nu e-n stare sa-si tina nici macar scrumul in propria scrumiera decat sub amenintarea spanzuratorii. Si atunci ce poti face? Pai ori institui pedepse (de care nu se sperie nimeni, pentru ca nu sunt aplicate decat atunci cand trebuie „sa dea bine” in mass media sau in ochii observatorilor europeni) ori, dimpotriva, apelezi la stimulente. Aparent, nici astea nu stimuleaza pe nimeni pentru ca sunt atat de prost alese si chiar si mai prost puse in practica incat mai bine te lipsesti. Si uite-asa, rezulta ca romanul n-are simt civic si nu-i pasa de nimeni decat de propria-i piele.

Ca sa ajung la speta, ieri am raspuns unui apel umanitar si am fost sa donez sange, fiind constient ca e vorba de o grupa sanguina destul de rara (am RH negativ). Asta am facut-o nu din spirit civic, ci pentru ca mi-ar fi fost greu sa dorm stiind ca as fi putut salva o viata si nu am facut-o. Am avut astfel ocazia sa constat first hand de ce nu se duc romanii sa doneze sange. Nu doar pentru ca le e frica de ace, sange si doctori. Nu. Ci si pentru ca iti vine sa-ti bagi picioarele in mama ei de organizare.

Sa ne intelegem, nu am nimic de reprosat personalului medical, din acest punct de vedere pot spune ca a fost o experienta 100% pozitiva. Nici dotarile nu m-au nemultumit (aparatele de recoltare sunt digitale si masoara fiecare mililitru de sange, atentionand atunci cand scade presiunea sangelui sau a fost recoltata cantitatea preconizata). Toate neplacerile au inceput dupa ce am primit „compensarile” legale. 7 bonuri de masa, bun; o zi libera, bun; 50% reducere la abonamentul pe o luna la metru si RATB, nu bun. Sa-i ia dracu’ de reatebisti si metrorexisti!

Ma gandeam sa dau o sansa naturii si sa renunt la masina pentru o luna. Dadea bine mai ales ca 12 ore dupa donare nu se recomanda sa conduci (eu cel putin am fost destul de ametit in primele ore). Si ca orice donator intreg la minte, la ce te gandesti cand iesi de la institutul de hematologie din strada Dr. Felix (aproape de Piata Victoriei)? Pai, hai sa-mi fac abonamentele si sa ma duc dracului acasa, pana nu ma scurg pe trotuar. Faci pe dracu’, cel mai apropiat centru de abonamente RATB este la Piata Romana. Neah, mai bine ma lipsesc, si asa eu de fapt merg cu metroul spre casa. Cobor la metrou si imping sub ghiseu adeverinta de donator . „Apai mergeti ‘mneavoastra la Piata Unirii, numai acolo se poate”. Poftim? Ma pis pe el de abonament. Eu am treaba in Dristor, de ce sa bat drumul pana la Unirii? Poate ca bietul amarat care-si mai rotunjeste venitul cu o juma’ de litru de sange o fi dispus sa bata drumul pana la Unirii, dar pentru majoritatea oamenilor normali, asta e fix piedica conceputa ca sa te faca sa-ti bagi picioarele.

Si-apoi vin si se plang ca dom’le, romanii nu au spirit civic, nu vor sa doneze sange, suntem in criza de donatori. Pai in puii mei, daca-i alergi prin tot Bucurestiul pentru un cacat de abonament, cred si eu ca nu-i mai prinzi a doua oara. Acum stau si ma gandesc ce mare complicatie logistica ar fi sa puna astia in ghereta din Piata Victoriei un pix in mana tanticii (care si asa freaca menta) cu care sa completeze cartonasele alea pe care scrie abonamnet. Idem si la metrou (ba chiar mai simplu, ca acolo sunt cartele imprimate de-a gata, trebuie doar inmanate calatorilor contra sumei de bani corespunzatoare).

Bleah! Vreau o votca. Dar inainte vreau sa-i rog pe directorii de la RATB si Metrorex sa ia hartia aia din stanga fotografiei de mai jos si sa si-o bage in posteriorul lor pretios. Prefer sa pierd o ora in ambuteiaje in masina mea ascultand radio Guerilla decat o ora in aceleasi ambuteiaje inghesuit intre oameni nespalati si injurand pe toata lumea. Si natura… Care natura? Hai cu votca aia!

img_5494.jpg

Luni, 24 Septembrie, 2007

…salamul in UE!

Filed under: Carnati pe varza — agatie @ 10:11 am

Deplang soarta Uniunii Europene, pe atat de tare pe cat imi dau seama ca nu exista nici o sansa ca influenta civilizatiei vestice sa ne scoata din haznaua calduta in care plutim. S-au lacomit, asa le trebuie. Au visat la o piata mare pentru deseurile lor dar au uitat lectiile istoriei. Sunt din ce in ce mai convins ca, in loc sa ne civilizam noi sub presiunea normelor comunitare, or sa se porceasca ei sub presiunea laturilor dambovitene.

Fara cine stie ce legatura, ma plimbam ieri printr-un supermarket si inventariam sortimentele din raionul de mezeluri. Specialitate Canadiana, Salam Canada, nici urma de salam Victoria si, desigur, nici urma de Salam Canadian. Si atunci imi aduc aminte de ultimele norme sanitare in domeniul mezelurilor si de mandria initiatorilor acestora, care se bateau cu pumnul in piept ca au fatat ceva mai strict decat Uniunea Europeana.

Sfanta naivitate, toate normele alea ar insemna ceva strict intr-o tara stricta, cu siguranta, dar in Romania oamenii „se descurca”.  Asa ca strict reglementatul Salam Canadian, care trebuie sa aiba nu stiu cate procente de muschi de porc in compozitie, a disparut cu desavarsire. A fost inlocuit cu produse generice cu iz canadian, dar care, iata, nu mai sunt obligate sa respecte pardalnicul procentaj, pentru simplul motiv ca „sunt altceva”. Altceva cu aceeasi reteta ca si produsele care au determinat introducerea prea strictelor norme. In virtutea acelorasi manevre descurcarete, a disparut salamul Victoria. Poate vedem in curand salamul Victorian, sau Specialitatea Victorioasa.

Si-uite-asa, de la UE la salam, nu ma pot opri sa nu chicotesc cu intelepciunea-mi caracteristica (d’oh!) ca toate normele astea sau alea nu fac nici cat o ceapa degerata, pentru ca romanul e in mod traditional saltimbanc la sarma legislativa, si-n plus, romanul stie: vine controlul, pleaca controlul, noi ne vedem de ale noastre. Si-apoi, si inspectorii aia sunt oameni, nu robocapi.

Vineri, 21 Septembrie, 2007

Floppy dead?… nu si in Romania

Filed under: Wonderful Romania — agatie @ 10:56 am

Batranul floppy, vechi de aproape 40 de ani, nu se da dus din calculatoarele noastre nici de-al dracului. Chiar daca acum un stick de memorie USB nu costa mai nimic (pentru unii chiar costa zero), iar Windows Vista este primul sistem de operare care nu mai este legat de unitatea floppy, ciudata relicva se agata de orice fir de iarba pentru a-si mai gasi un loc pe piata.

Pentru autoritatile romane, spre exemplu, bucata patrata de plastic negru, pe care nu incape nimic in afara de cateva fisiere text si care devine inutilizabila si daca sufli putin mai tare in directia ei, este vitala. Practic, de discheta depinde tot viitorul sistemului contabil romanesc, toata baza administratiei publice locale, statul roman insusi fiind amenintat cu prabusirea daca batrana discheta dispare.

Pentru biroul sora-mii am facut recent un calculator care sa-si faca treaba constiincios macar doi ani de acum inainte si, fireste, nu mi-am batut capul sa comand o unitate floppy pentru el. What for? Surprize-surprize, nu trece nici o luna si sora-mea imi cere „neaparat” sa-i pun floppy. Toate situatiile pe care trebuie sa le depuna la administratii, judecatorii etc. nu valoreaza nimic daca nu au atasate eterna discheta. De prisos sa spun ca astia le pastreaza pe toate si le arhiveaza (de parca ar mai fi bune de ceva dupa cateva luni). Bine ca inca n-au renuntat producatorii la controllerul floppy de pe placa de baza. Bine ca se mai gasesc unitati floppy in magazine. Bine ca se mai importa dischete.

Acum cativa ani, cand inca ma mai jucam de-a „omul de afaceri”, eram uimit cum ministerul finantelor si camera de munca iti impune sa procesezi datele angajatilor si cele financiare folosind softuri anacronice care nu functionau decat sub DOS (asta cand deja Windows XP era omniprezent) si care nu suportau imprimantele pe port USB. E adevarat ca greul contabilitatii era dus de sisteme 486, dar unii care incepusera mai tarziu, ratand epoca 486, se uitau ca prostii la echipamentele pe care dadusera o caruta de bani si care nu valorau nimic in relatia cu statul.

Era o vreme (n-am prins-o, dar am citit ca era frumos, in ciuda razboaielor) cand Romania era faimoasa in Europa pentru avangardismul sau, autoritatile facandu-si o mandrie din aducerea la Bucuresti a celor mai noi cuceriri ale tehnicii. Poate si de aia i se spunea Micul Paris. Well, ma tem ca n-am ramas decat cu legenda, acum autoritatile chinuindu-se parca sa ne tina cat mai departe de tehnica moderna. Ceea ce nu e bine cunoscut poate fi periculos – asta cred ca e o ramasita a gandirii comuniste.

Joi, 20 Septembrie, 2007

Ne-au luat…

Filed under: Carnati pe varza — agatie @ 1:25 pm

Legenda romanului descurcaret, repede vanzatoriu de te miri ce, de la parinti/copii la rinichi, pentru o masina mai zbengoasa, iata, dragii mosului, a apus. Un amarat de profesoras belgian si-a scos tara la mezat, intrecand cu mult ingeniozitatea damboviteana. De prosti nu duce lumea lipsa, astfel ca pana la retragerea anuntului de pe eBay licitatia ajunsese la 14 milioane de euro. Of, macar mai am un dram de mandrie ca un roman ar fi incasat fericit banii inainte sa ajunga la 5 milioane si n-ar fi asteptat sa-i retraga aia licitatia.

Pagina următoare »

Blog la WordPress.com.