Cristi AGATIE

Miercuri, 28 Noiembrie, 2007

Balamuc la metrou

Filed under: Wonderful Romania — agatie @ 1:20 pm

In stilul emisiunilor din seria „Seconds form disaster”, as fi putut sa incep acest post cu „27 noiembrie, Bucuresti, statia de metrou Piata Victoriei”, eventual cu vocea lui Isopescu ca sa fie treaba treaba. Dar m-am gandit sa nu panichez lumea inutil, chiar daca situatia din aceasta statie de metrou este dramatica, in fiecare zi lucratoare, in jurul orei 18:00. Aseara nu m-am incumetat pe peron decat dupa vreo 20 de minute, cand s-a mai potolit fluxul. M-am multumit sa stau sus, si sa fotografiez marea de oameni care paralizasera accesul in statia de metrou, avizi sa prinda un loc in apropierea peronului. Asta pana au venit doi nenea bine intentionati, in uniforma de bodyguard, care mi-au aratat amabili semnul cu „fotografierea interzisa” iar eu am inceput sa ma tem pentru siguranta aparatului de fotografiat din dotare. Iata cam cum arata treaba:

metrou.jpg

De prisos sa precizez ca dupa plecarea metroului (dupa ce cu chiu cu vai se inchideau usile), peronul era inca plin de oameni, iar scarile si toata zona de trecere intre Piata Victoriei 1 si 2 erau blocate (practic oamenii stationau pe scari, nu mai aveau unde sa inainteze). In tot acest timp, metrourile veneau si plecau asa cum stiu ele, adica la intervale de 10-12 minute, contribuind la complicarea situatiei.

Poate va intrebati ce legatura are asta cu „Clipele de cosmar” de pe NG? Pai sa zicem ca daca se intampla ceva la metrou, doamne fereste (a fost o emisiune chiar pe tema asta, la metroul londonez, parca) nu-mi inchipui cine mai scapa viu din marea aia de oameni. Si chiar daca n-ar arde de vii, cu siguranta se vor calca in picioare si tot ar iesi de o tragedie. Ca sa fiu sincer, asa ceva n-am vazut in nici o tara prin care am trecut dar, desigur, in orice tara prin care am trecut, trenurile de metrou se succed cu regularitate, la intervale de 2-3 minute, cu o frecventa chiar mai mare la orele de varf. La noi mai au si nesimtirea sa se tina de nas si sa tiuie in microfoane „va rugam sa permiteti inchiderea usilor, vine in spate tren la 3 minute”.  3 minute pe dracu’, mai devreme de 10 minute nu se intampla nimic pe sine, cine sa-i mai creada?

Asa ca am lasat salvarea planetei pentru altii mai creduli si de azi contribui din greu la poluarea Bucurestiului, in noul meu Avensis. E adevarat ca, uneori, dureaza mai mult drumul de acasa la serviciu si invers, dar este si mult mai placut, ba chiar si mult mai sigur. Oricand gasesc loc pe scaun, nu ma calca nimeni pe pantofi, luptele pentru un loc mai in fata se dau la nivel psihologic (unde stau bine) nu la nivel fizic (unde n-as avea nici o sansa in fata mitocanilor), pot sa ascult ce muzica imi place, simt numai mirosul propriului deodorant si (eventual) al odorizantului de interior s.a.m.d. Ei da, sigur, costa, dar sunt dispus sa platesc pentru confortul asta. Ce va fi cand Bucurestiul va fi saturat de masini si nu voi mai avea nici o sansa sa razbat prin aglomeratie? Pana atunci sper sa se rezolve problema transportului in comun. Sau sa-mi iau bocceluta si sa ma retrag in zone mai rarefiate, unde mersul pe jos rezolva toate problemele de transport.

Anunțuri

Joi, 22 Noiembrie, 2007

Ce e mic, (eventual) negru si bate la usa?

Filed under: Carnati pe varza — agatie @ 1:29 pm

Hahaha, te-am facut, nu e viitorul, dar esti pe-aproape. Mai exact, este viitorul meu notebook Eee PC de la ASUS. Iar tu ma poti ajuta sa-l iau (ei, daca nu ma poti ajuta tu, ma descurc eu, stai linistit, dar as aprecia gestul tau altruist). Cum? Votandu-mi sloganul aici. Poate nu e cel mai inspirat (la slogane n-am fost tare nici pe vremea alui Batran, iar acum ma pocneste o foame de nu te vad votand). Dar e-al meu si aceasta calitate cantareste mai mult decat orice defect pe care i l-ai gasi tu, cusurgiule!

                                                     eeepc.jpg

Deci, sa detaliem: cum m-ar ajuta Eee PC la crescutul blogurilor? Pai simplu: toata lumea va intra pe blogul meu sa ma injure de invidie cand il voi castiga. Asta e un lucru bun. Iar eu o sa ma distrez la plaja raspunzand ofticatilor, hahaha! Este ceea ce se cheama o win-win situation.

Si, ca sa indeplinesc conditiile, uite si sloganul:

Eee, PC nu jucarie!

Hai, sa am parte de el, manca-l-as!

Luni, 19 Noiembrie, 2007

Prima zapada…

Filed under: Carnati pe varza — agatie @ 10:50 am

…de anul acesta in Bucuresti:

Dar a trecut.

Miercuri, 14 Noiembrie, 2007

Traficul nostru cel de toate zilele…

Filed under: Inteligenta cu cozoroc — agatie @ 1:37 pm

De aproximativ doi ani, circulatia in Bucuresti este un calvar. Nu numai pentru ca numarul masinilor a crescut infiorator, cat mai ales ca afaceristii de cacat care ne conduc urbea au descoperit o noua sursa de venit: asfaltarile. E nevoie, nu e nevoie, iarna-vara, zi-noapte, toate arterele din Bucuresti (daca se poate, concomitent) sunt in curs de asfaltare. Doar atat. In curs. Niciodata nu ajung „asfaltate”. Bineinteles, e pagubos sa te apuci de lucru dintr-un capat si sa termini in celalalt, numai fraierii procedeaza asa. Iar ei nu sunt fraieri, in nici un caz. Asfaltatorii nostri intai decoperteaza trei sferturi din Bucuresti (artere una si-una, alese pe spranceana, unde-i traficul mai insuportabil) fix cu cateva zile inainte de inceperea sezonului ploilor. Apoi asa ramane, gropile se latesc si se adancesc, ei sunt acoperiti (ploua, dom’le, ce vrei sa facem, de parca e ceva cu totul accidental sa inceapa ploile in noiembrie).  Iar daca iese soarele, intervin legile fizicii, in speta inertia. Trei zile cu soare nu se intampla nimic. Cum se aduna putin norii, imediat se reped cu lopeti si utilaje ca sa mai toarne un petec de 100 de metri de asfalt. Apoi incep iar ploile si uite-asa am ajuns la mijlocul lui noiembrie si sosele decopertate inca din octombrie sau mai demult se deterioreaza, in tandem cu nervii soferilor si cu articulatiile masinilor acestora.

Azi mi-am petrecut trei sferturi de ora in intersectia de la Unirii. Ce sa facem, se asfalteaza (si) intre Unirii si Tineretului (de o luna de zile) si, in bunul obicei local, a fost dezafectat semaforul de pe malul Dambovitei. In intersectie, inainte de intersectie, dupa intersectie si pe 50 de strazi din jur – o masa inerta de metal, masini bara la bara. Tot in intersectie, un politist caruia i-as fi putut fi tata, daca ma straduiam putin, abia reusea sa se fereasca din calea soferilor pentru care era invizibil. Bietul om, nu dirija traficul, ci il incurca vizibil: era depasit de situatie. Colegul lui (cam de aceeasi varsta), care ar fi trebuit sa-l ajute, era ocupat. Sa completeze un proces verbal unui taximetrist care dracu stie cu ce a gresit, ca doar zburand puteai sa incalci vreo regula de circulatie. Bai fratilor, apucati-va de alta meserie daca nu sunteti in stare. Iar daca tineti mortis, rugati-va sefii sa va trimita mai intai in intersectiile mai usoare, daca se poate sambata, sa mai invatati cate ceva. Cum ar fi gluma aia proasta ca politistul este trimis intr-o intersectie sa te ajute, nu sa-ti faca proces verbal dupa ce ai reusit sa te strecori prin infernul pe care el insusi l-a creat.

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.