Cristi AGATIE

Sâmbătă, 1 Septembrie, 2007

Dark side of the road: review atipic

Filed under: Femeia la volan — agatie @ 10:51 am

Aceia dintre voi care au citit posturile mele anterioare isi mai amintesc poate cat de nemultumit eram de ultima achizitie in materie de automobile, un VW Golf Mk.V. Ei bine, lucrurile s-au aranjat sa nu-l mai am, prin bunavointa unei tinere soferite care a gasit de cuviinta ca cel mai sigur mod de a opri este in masina mea. Foarte tare nu m-ar fi deranjat daca in momentul respectiv nu m-as fi aflat chiar la volanul Golfului in cauza, prilej de multiple neplaceri pentru mine (si chiar mai mari pentru ea). Dar, ca sa vad si partea plina a paharului, sunt in viata, nu am nimic rupt (chiar daca – deocamdata – piciorul drept il am mai mult ca sa iasa la socoteala decat ca sa merg) si in plus sunt si posesorul unei experiente inedite pe care sunt dispus sa v-o impartasesc si voua. Asadar sa incep cu inceputul.

Drumul

Duminica seara ma intorceam impreuna cu prietena, de la parintii mei, care au o casa la tara la cativa kilometri de Giurgiu. Drumul era destul de liber si chiar daca plouase in cursul zilei, la momentul respectiv abia daca mai picau cativa stropi cand si cand. Masina aluneca miraculos pe asfaltul destul de bun (pentru un drum judetean) si mai aveam mai putin de 2 km pana in Giurgiu cand atentia mi-a fost atrasa de o Dacie alba a carei parte din spate a inceput sa faca tumbe spectaculoase pe sosea. Am inteles in acel moment ca scapase de sub control (cel mai bun prieten al meu a avut un accident identic si excat asta mi-a trecut prin cap cand am vazut manevrele curioase ale Daciei). Am incetinit cat am putut si am incercat sa ghicesc partea pe care sa ma pot strecura. Din pacate previziunile mele au fost date peste cap, masina oprindu-se din balans dupa ce trecuse de cateva ori pe contrasens si inapoi si parcurgand o traiectorie dreapta exact cand as fi banuit ca se va intoarce inapoiu pe propria banda. In momentul urmator se terminase.

Impactul

Cine spune ca intr-o fractiune de secunda iti trece viata pe dinainte sau vezi lucrurile in „bullet time” cu siguranta n-a trait asa ceva. Pur si simplu lucrurile se desfasoara mai repede decat ochiul uman poate surprinde sau mintea poate procesa. Nu exista decat 2 momente, cel in care vezi botul celeilalte masini umplandu-ti „ecranu” si cel in care totul s-a terminat. Spre norocul meu acest moment m-a prins complet constient si primul gand a fost sa iesim cat mai repede din masina, impulsionat fiind si de fumul albastrui care incepusa sa se insinueze. Mai tarziu am constientizat ca era de la airbag-uri, dar nu se stie niciodata. Am iesit amandoi din masina si ne-am indepartat pe camp.

                     img_5472_1.jpg                                                                          img_5473_1.jpg

Reactia

In mod surprinzator, primul impuls a fost sa-mi sun tatal, abia apoi am constientizat necesitatea de a alerta serviciile de urgenta. Reactia acestora a fost exemplara, practic descarcerarea a sosit la locul „faptei” cand inca mai vorbeam la telefon. Imediat au sosit Politia si Salvarea. Intre timp mai multe masini oprisera si dadeau o mana de ajutor la scoaterea celor trei ocupanti ai Daciei, care erau mult mai sifonati decat noi. Prietena mea parea intreaga, eu aveam o rana deschisa la genunchiul drept, care nu ma impiedicase insa sa ma misc destul de sprinten cand am iesit din automobil.

Sistemul sanitar

In ciuda promptitudinii cu care au ajuns la fata locului, nu ma pot declara multumit de competenta celor de la Salvare. Eu am nimerit in aceeasi ambulanta cu soferita vinovata de accident, aceasta fiind si cel mai grav ranita dintre noi toti. N-am vazut nici un medic care sa o ajute in vreaun fel, desi avea mandibula fracturata iar sangele ii umplea gura. O singura asistenta, o pustoica ai carei sani i-am vazut in treacat in timp ce se foia deasupra noastra in ambulanta in timp ce ne intreba date fara relevanta pentru actul medical (cum te cheama, cati ani ai etc.), a fost in spate cu noi. Aceasta i-a dat o compresa si a sfatuit-o pe biata fata sa o tina presata ca sa nu curga sangele (!). Ajunsi la spital, asisenta fasneata a sarit sprintena din masina salvarii si plina de incantare i s-a adresat unei doamne (asistenta sau altceva) care ne intampinase cu un induiosator „fata, de-ai sti ce prieten finut mi-am tras…” Asta a fost toata contributia sa la acest accident iar eu, victima fara vreo vina, o platesc din impozitele mele.

Din pacate, ceea ce era mai rau abia urma, si anume prestatia personalului de la Spitalul judetean Giurgiu. Eram constient ca dintre toate cele cinci persoane implicate in accident, noi eram cel mai bine si nu aveam nici o pretentie sa se ocupe cineva de noi inainte celorlalti. Dar mi se pare inadmisibil sa stau cu o rana sangeranda mai bine de o ora, fara ca o amarata de asistenta sa incerce macar sa o dezinfecteze. Iar cand in sfarsit mi-a venit randul, mi-am blestemat soarta. Rana mi-a fost cusuta fara prea multe menajamente si (cel mai suparator) fara nici un fel de anestezie, motivul invocat fiind ca „decat sa te-ntep de doua ori mai bine te-ntep o data”. De prisos sa spun ca m-a intepat de patru ori. Adevarul ca daca ai avut noroc si nu ai murit in accident, cel mai mare pericol pentru viata ta il reprezinta doctorii. Iar daca nici astia nu reusesc, atunci intervine si Politia, dupa cum se va vedea.

Garcea

Desigur, nu a fost suficient alcool-testul (0,00 mg/l, m-am felicitat pentru inspiratia de a refuza paharul de bere la tara – de obicei mai gustam la astfel de ocazii), a trebuit sa mai trec o data prin mainile priceputelor asistente care s-au chinuit (m-au chinuit…?) sa-mi scoata cativa mililitri de sange pentru probele biologice. De prisos sa spun ca mi-au facut trei gauri in plus fata de cate aveam, iar cele mai urate vanatai de pe corp nu sunt cele de la accident, ci cele ramase in urma spargerii vaselor de sange de catre minunatele cadre medicale de la spitalul din Giurgiu. Povestea hazlie este ca domnii politisti au incercat sa ma oblige sa platesc eu insumi pentru recoltare (20 lei noi) si pentru prcesarea la IML (134 lei noi), pe motiv ca „asa se procedeaza”. Bai flacai, nu sa-ntalnit hotul cu prostul, cum naiba sa fie sarcina mea sa platesc pentru niste analize pe care nu le-am solicitat eu? Politia vrea analize de sange, Politia sa plateasca. Intr-un tarziu si dupa discutii nu tocmai sub semne pasnice unul dintre politisti a recunoscut ca nu e obligatia mea sa platesc, dar ca Inspectoratul nu are fonduri si ar dura mult mai mult pana la inchiderea dosarului. Well, am decis ca (se pare) am destul timp inainte sa astept rezultatul, nu vreau sa grabesc lucrurile pe banii mei. Dupa toate aceste discutii, a inceput una si mai aprinsa, baietii cu ochi albastri incercand sa ma convinga sa merg cu ei la politie sa dau declaratie, dar nu atunci, ci mai tarziu, dupa ce primeau de la doctori toate diagnosticele celor implicati in accident. Astia nu sunt zdraveni frate, abia stateam pe picioare, voiam sa ajung cat mai repede intr-un spital decent in Bucuresti si ei nu, ca sa-mi petrec noaptea cu ei ca sa-si faca ei hartogaria. Parca-ti pare rau ca nu esti in coma, doar asa ca sa le faci lor in ciuda ca nu-ti pot lua declaratii. In fine, dupa discutii interminabile au revenit la sentimente mai bune, si-au cerut scuze pentru tonul ridicat (!) si am plecat acasa, cu promisiunea ca ma intorc joi pentru formalitati. In mod surprinzator, joi nu a mai pomenit nimeni de probe biologice sau de plata analizelor la IML, ba chiar baietii au fost cat se poate de amabili, de parca eram prieteni de-o viata. Dracu’ sa-i mai inteleaga si p-astia.

Concluzia

Pai asta-i la mintea cocosului: nu doresc nimanui sa treaca prin asa ceva. Si a doua: purtati centura de siguranta. Nu-i un moft. Cumparati-va masini sigure: investiti in viata voastra. Poate nu veti avea nevoie niciodata (si va doresc sa nu aveti) de airbag-uri si alte sisteme de siguranta pasiva, dar daca se intampla, sunt singurele care pot face diferenta dintre viata si moartea, sau cel putin intre „usor ranit” si „in coma”. In ceea ce priveste Golful meu, acesta s-a comportat la impactul frontal exact ca pe site-ul EuroNCAP, iar concluziile sunt identice: „The restraint system worked well, although loads acting on the occupants’ chests were a little high. But the driver risked knee injuries from striking hard points beneath the fascia. The Golf’s body showed minimal distortion around the sill and screen pillar and minor intrusion into the footwell.”

Ieri citeam amuzat pe un forum parerea cuiva care spunea ca Euro NCAP si toate sistemele astea de securitate sunt niste fobii ale nemtilor si ca oricum ar fi, cu ele sau fara ele, tot mori. Ei bine, nu-i doresc sa se convinga singur cat de important este sa ai o masina care se comporta bine la accident. Asta nu inseamna ca trebuie sa ramana ea intreaga, important este sa ramai tu intreg, si foarte important este sa si poti iesi din ea fara probleme dupa accident (asta daca esti cinstient). In ceea ce ma priveste nu mi-as cumpara nici o masina care sa fie sub Golf-ul V in materie de securitate, dar in nici un caz Golf V, pentru ca loviturile la genunchi sunt al dracului de neplacute. Va tin la curent cum au decurs ostilitatile cu firma de asigurari la care aveam Casco.

Anunțuri

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.