Cristi AGATIE

Luni, 1 Octombrie, 2007

Stop torturarii animalelor!

Filed under: Save The World — agatie @ 11:18 am

Atins de leapsa lui Ice, ma alatur si eu celor care sustin campania impotriva torturarii animalelor. Sa ma ierte fratele Pig ca i-am manarit bannerul, dar mi s-a parut mai sugestiv decat flash-ul diafan de pe site-ul ProTV, care-i facut pentru copii tembeli si pe deasupra contine si un script pe care hostingul meu nu-l suporta.

Nu nominalizez pe nimeni sa duca mesajul mai departe, fiecare face cum il taie capul, dar pentru cei care vor, trebuie sa precizez ca sus-numitele bannere diafane cu priza la copiii tembeli (am mai zis asta?) pot fi obtinute de pe site-ul ProTV. Pentru cei cu subdomeniu la wordpress.com (ca subsemnatul), un widget text cu un cod html simplu rezolva problema.

Marți, 19 Decembrie, 2006

Viitorul este online, prezentul – in paleolitic

Filed under: Save The World — agatie @ 9:39 pm

Scriam intr-un editorial de pe xpc.ro ca viitorul ar fi online (desigur, referindu-ma la o arie de interes total diferita). Ei bine, inca sunt incredintat ca viitorul este online, in multe domenii, chiar daca pentru noi, romanii, intrarea in UE ma indoiesc ca ar apropia cumva aceasta perspectiva. Povesteam, de asemenea, intr-un post anterior, despre implementarea online-ului in Romania. O mai fac o data, si nu promit ca va fi pentru ultima oara. Pentru romani, care invatau acum cativa ani ca in anul 2000 masinile vor zbura iar oamenii isi vor face concediul pe luna, este trist sa constate ca, dupa aproape un deceniu in secolul XXI, caruta este inca cel mai bun mijloc de transport, iar Internetul, in cel mai bun caz, un motiv de cearta cu ISP-ul.

Ca orice roman care se respecta, am un card de debit. Ca orice roman care se respecta (ma repet prea mult daca va spun ca sunt roman pana-n maduva oaselor?) am uitat PIN-ul. Ca orice om de IT care se respecta, am facut cel putin o tranzactie online cu cardul. Care-i legatura? Pai daca uiti PIN-ul, nu-i nici o problema, faci o cerere si, in maximum o saptamana, se rezolva. Daca insa uiti PIN-ul fix in plina luna a cadourilor, iar grosul banilor se afla pe card in timp ce economiile tind spre zero sau se afla depozitate intr-o valuta care nu te incurajeaza deloc s-o transformi in lei zilele astea, problema devine mult mai complicata. Daca ai mai avut obraznicia sa mai faci si o tranzactie online intre timp, deja ecuatia este aproape imposibil de rezolvat la o banca, romaneasca pana-n maduva oaselor.

Deci se da uitucul, prezent la prima ora (8:30) la ghiseul unei filiale/sucursale/whatever BCR pentru a cere regenerarea (nu ca suna haios?) PIN-ului si, pe cat posibil, recuperarea salariului care tocmai fusese depozitat in contul aferent cardului. Se da o functionara bancara excesiv de binevoitoare si saritoare (doamne, ce femeie draguta, ma mir ca lucreaza la o banca, daca ar fi asa toate jur ca m-as face client la toate bancile si mi-as pierde PIN-ul/cardul/capul de trei ori pe luna!). Si, desigur, trebuie sa inghesuim in ecuatie si colegii domnisoarei anterioare, lucratori bancari in centrala BCR, oameni care abia au apucat sa-si verse in cani cafeaua izbavitoare.

Pe parcursul urmatoarelor doua ore si jumatate, personajele pictate mai sus interactioneaza la modul cel mai romanesc, subsemnatul incercand sa para cat mai calm si binevoitor cu putinta, domnisoara de la filiala/sucursala/whatever BCR sunand din 10 in 10 minute in centrala pentru a dezgheta operatiunile de transfer al banilor de pe cardul meu in buzunarul tot al meu (posibil si pentru a impulsiona operatiunea de regenerare), iar colegii domniei sale din „centrala” sorbindu-si tacticos cafeaua si interactionand accidental cu sistemul. Acesta, domle, a preluat la un moment dat fraiele, dupa cum m-a informat domnisoara Carmen, la capatul a trei tentative esuate de a ma servi cu cafeaua din dotarea filialei/sucursalei/whatever BCR (sau poate chiar din dotarea personala – era atat de draguta…). Adica, citez, „tot ce a tinut de oameni s-a facut, acum mai ramane sa asteptam pana cand sistemul actualizeaza tranzactiile si apare pe extras transferul. Poate sa dureze 30 de secunde sau poate sa dureze cateva minute”. De prisos sa precizez ca sistemul si-a facut de cap in urmatoarele 35 de minute, probabil luptandu-se cu ceasca regulamentara de cafea.

Revelatie: frate, online online, banca banca, secolul 21 secolul 21, dar nu se misca nimic fara telefon (si nici cu el n-am observat vreo diferenta). Asta-i banca romaneasca pana-n maduva oaselor, ca si mine. Conducerea nu are incredere in competenta angajatilor, boala generala. Nimic nu se misca fara aprobare manuala din centrala. Nici macar tranzactiile online (ca tot veni vorba de ele la un moment dat). Deci, ca traii s-o aud si p’asta, daca faci o tranzactie online cu cardul, sa fii sanatos. Pana nu termina nenea (sau tanti, dupa caz) din centrala de sorbit cafeluta obligatorie, nu se face nici o plimbare de bani. Totul se aproba manual (banii tai, desigur, dar s-o stim si noi).

Asa se face ca astazi, la trei zile de la tranzactia online incheiata cu succes, inca aveam banii bine-merci in cont. Asa se explica si cum, platind factura de Connex online cu cardul, m-am trezit cu abonamentul blocat, banii fiind virati la 3 saptamani (!!!) dupa „incheierea cu succes a tranzactiei”. Sa fie al dracu’ ala care-o mai face vreo tranzactie online in Romania. Tata, banul care fosneste in buzunar e sfant, iar ce depui tu la ghiseu e regula de aur. Asta cu cardurile, platile online si alte cioace sunt mofturi pentru snobi si pentru prosti care n-au ce face cu timpul lor liber. Daca cineva incearca sa ma convinga ca platile online si cardurile sunt facute ca sa-mi economiseasca mie timpul si sa ma scuteasca de coada de la ghiseu, isi pierde timpul de pomana. Dati-mi salariul in plic ca pe vremuri si m-ati facut fericit. Si, mai ales, nu-mi rapiti placerea de a sta la cozi.

Duminică, 10 Decembrie, 2006

Ultima ora: salvati teatrul

Filed under: Save The World — agatie @ 12:40 pm

Intr-un exces de marinimie culturala, mi-am luat inima-n dinti si soarta-n maini si am fost vineri la prima piesa de teatru dupa multi ani de indobitocire proletara. „Ultima ora„, care a fost scrisa de Mihail Sebastian, nu de I.L Caragiale, dupa cum a scris un dobitoc pe Wikipedia aborigena, s-a jucat la National (zis si I.L Caragiale, dar asta nu scuza idiotenia amicului de pe Wikipedia). Cea mai buna dovada ca lumea nu s-a schimbat prea tare in ultimii 50 de ani (cel putin nu in Romania) este actualitatea intrigii acestei bucati de intelepciune interbelica. Pentru orice om de presa care a prins perioada de glorie a meseriei, cu linotipuri si miros de plumb, prima parte a piesei este un deliciu. A doua parte este inca si mai bine ancorata in realitatea actuala si imi pun mana-n foc ca astfel de scene se petrec in realitate chiar in timp ce cititi randurile de fata…

Desigur, indemnul de a merge s-o vizionati este evident, dar luati aminte ca nici piesele de teatru nu mai sunt ceea ce au fost. In sala nu veti mai gasi oamenii veniti sa guste o seara culturala sau, in orice caz, numarul acestora este coplesit de mancatorii de seminte cu ghiuluri si celulare care erup sonor in cele mai neasteptate momente, in ciuda afiselor omniprezente care le interzice. N-am vazut decat la Mall, in week-end, atata aglomerare de pipite si jmecherasi, si singura-mi consolare ramane gandul ca s-au plictisit de moarte doua ore si jumatate. Nu-i vorba ca s-au si razbunat pentru supliciul la care singuri s-au supus, din dragoste pentru mondenitate, perturband spectacolul cu chicotelile si comentariile in gura mare, astfel ca a fost nevoie de interventia iritata a maestrului Albulescu pentru a le inchide  gurile.

Duminică, 3 Decembrie, 2006

To Be Or Not To Be… Welcome

Filed under: Carnati pe varza,Save The World — agatie @ 3:33 pm

Oficial, am inceput serviciul. Oh, thank God, prima zi de munca s-a nimerit sa fie libera, la fel ca si urmatoarele doua si, cu toate astea, am inceput munca. E ceva in aer care ma ia de ceafa si imi suiera la ureche „ai inceput munca; maine o sa te lovesti de aceleasi probleme ca si acum o luna; mai mult, oamenii te vor privi cu suspiciune”. Pentru ca, am uitat sa precizez, maine ma intorc acolo de unde, cu o luna in urma, imi luam ramas bun.

Nu m-am obosit niciodata sa explic motivele demisiei mele si nici acum nu simt nevoia sa explic motivele intoarcerii. A fost ceva care m-a entuziasmat in directia asta, in afara rugamintilor (care au existat inca din momentul in care mi-am depus demisia, deci nu le pot credita ca metoda de convingere). Dar maine voi da nas in nas cu realitatea si am o strangere de inima care zdruncina entuziasmul initial. Iar acum imi pun o gramada de intrebari. Era mai bine sa nu-mi fi dat demisisa, in the first place? Sau daca tot am facut-o, era mai bine sa accept prima propunere, aceea de a intra in PR? Voi fi judecat pentru plecare sau pentru intoarcere? Cat de severi vor fi judecatorii mei?

Miercuri, 29 Noiembrie, 2006

Amanam salvarea lumii, injuram Politia

Filed under: Carnati pe varza,Save The World — agatie @ 12:29 pm

mdea… era de asteptat. Pauza s-a prelungit, planurile s-au racit. Amanam salvarea lumii pana la noi ordine. Cine naiba salveaza lumea in pragul sarbatorilor? Abia mai rasuflam dintre stivele de carnaciori, fripturici, sorici mai gros sau mai subtire, caltabos si tot ce se mai pune pe langa, adica licorile de diferite culori, arome si tarii. PigBrother, ai grija, vin vremuri grele. Mai nou, pana si crocodilii se mananca ;))

Sorbind din aceasta binecuvantata cana de cafea, pe langa acordurile Tiamat (Divided), in cap mi se invalmasesc tot felul de ganduri.  Ma enerveaza cele mai neastamparate, legate de iminenta dare in folosinta a modificarilor la Codul Rutier, asa ca le prind de urechi si le dau drumul aici, sa le fac de rusine de fata cu cei 400 de vizitatori mai mult sau mai putini unici.

Ca rutierist indragostit de batrana mea Mazda, fireste ca-mi vine greu sa-mi dezlipesc picioarele de pe pedale, si ceea ce vor sa ne bage pe gat legiuitorii din tara asta, in cardasie cu Politia Rutiera, nu poate decat sa mi se para strigator la ceriu. Desigur ca si la ei trebuie ca exista un project manager care trebuie sa-si justifice masina de serviciu cu sofer si girofar, altfel nu-mi explic de ce au simtit baietii nevoia sa adauge prevederi aberante la un Cod Rutier si asa destul de bulversant. Trecand peste controversata prevedere de a astepta politistul in masina, cu mainile pe volan, la fel ca in Vestul Salbatic, nu pot sa nu remarc lipsa logicii unor prevederi. Aruncand un ochi aici, vad cu surprindere ca nu imi mai pierd permisul daca trec pe rosu sau uit sa dau prioritate pietonilor sau masinilor (in afara cazului in care nu provoc astfel un accident), in schimb am pus-o daca nu respect un cacacios de indicator de obligare (sa zicem, obligatoriu inainte). In alta situatie, daca conduc masina prietenei si ma opreste politia dupa ce am baut o bere, eu nu patesc nimic (amenda, puncte, bla bla, hai sa zicem 30 de zile fara permis), in schimb duduia risca intre 6 luni si 2 ani de puscarie pentru ca mi-a incredintat masina in conditiile in care stia ca am baut… hm, baieti, daca vreti sa scapati de prietenele/nevestele/prietenii incomode/incomozi, stiti ce aveti de facut (lasa-mi, dom’ne, basca!…) :))).

Am incredere totusi in spiritul negociator al romanului (dupa cum va spuneam, eu ma simt cat se poate de roman), care sigur se va descurca mult mai bine acum, de cand agentii de circulatie au fost re-transformati in casieri cu chitantier. Cat e amenda? ah, 3 milioane? Lasa, bai, nu mai taia chitanta, ia de colea un milion si noi sa fim sanantosi, ca uite ce se repede spre noi Craciunul, Amin.

Pagina următoare »

Blog la WordPress.com.