Cristi AGATIE

Luni, 10 Decembrie, 2007

Stimate domnule iLink

Filed under: Wonderful Romania — agatie @ 12:09 pm

On Tue Nov 13 15:38:27 2007, <cereri@ilink.ro> wrote:

Buna ziua,

Avem acoperire in zona dumneavoastra, si mai exact Strada Baba Novac nr. 17. Pentru a semna un contract, si a beneficia de serviciile iLink, trebuie sa mergeti cu buletinul la una din casieriile noastre din zona dumneavoastra de acoperire si sa semnati un contract, loc unde veti lasa datele de contact pentru a fi contactat in vederea instalarii.

Casierii: Str. Dristorului nr. 60.

Cu respect,
Hromei Stefan Cristian.
 

Stimate domnule Hromei Stefan Cristian,
 
Inainte de a pune oamenii pe drumuri, v-as recomanda sa cadeti de acord cu colegii dumneavoastra daca aveti sau nu acoperire in Baba Novac nr. 17. Asta deoarece doamna de la casierie sau ce-o fi din str. Dristorului 60 m-a anuntat ca deocamdata nu exista acoperire in zona mea, si ca sa revin la anul.
 
Acum eu as reveni la anul, dar nu cred ca va dati seama in ce mediu concurential va desfasurati activitatea. Ca sa va improspatez memoria (sau sa va luminez, in cazul in care ati scapat asta din vedere) pana la anul sunt si alte oferte pe piata, unele dintre ele mult mai tentante, care includ si telefonie. Nu mai tarziu de saptamana trecuta, RDS a tras fibra optica pe scara mea si agentul de vanzari s-a rugat de mine sa ma abonez. Este foarte placut cand se roaga cineva de tine si foarte neplacut cand te rogi tu de cineva, mai ales ca practic te rogi de el sa-i bagi bani in buzunar. Sper ca intelegeti punctul meu de vedere. S-a cam dus vremea aia cand ne rugam noi de voi, si a venit aia in care trebuie sa va rugati voi de noi. Asta e, asa e normal in lumea civilizata, va trebui sa va obisnuiti cu asta, fie ca va convine fie ca nu. Chiar actualul meu ISP trebuie sa se obisnuiasca cu ideea ca am de unde alege si ca nu e nimic personal, dar oferta lui nu mai tine pasul cu concurenta.
 
Ca sa-mi reiau ideea: daca mai aveti nevoie de un abonat in Baba Novac 17, ati face bine sa imi faceti o oferta chiar in cursul acestei saptamani, altfel ma vad nevoit sa cedez in fata presiunilor celor de la RDS, pentru ca, marturisesc, sunt un om slab, care nu rezista tentatiilor.
 
Va urez o saptamana cat mai placuta si astept cu nerabdare raspunsul dumneavoastra.

Cu aceleasi respect,
Cristian Agatie

Anunțuri

Miercuri, 28 Noiembrie, 2007

Balamuc la metrou

Filed under: Wonderful Romania — agatie @ 1:20 pm

In stilul emisiunilor din seria „Seconds form disaster”, as fi putut sa incep acest post cu „27 noiembrie, Bucuresti, statia de metrou Piata Victoriei”, eventual cu vocea lui Isopescu ca sa fie treaba treaba. Dar m-am gandit sa nu panichez lumea inutil, chiar daca situatia din aceasta statie de metrou este dramatica, in fiecare zi lucratoare, in jurul orei 18:00. Aseara nu m-am incumetat pe peron decat dupa vreo 20 de minute, cand s-a mai potolit fluxul. M-am multumit sa stau sus, si sa fotografiez marea de oameni care paralizasera accesul in statia de metrou, avizi sa prinda un loc in apropierea peronului. Asta pana au venit doi nenea bine intentionati, in uniforma de bodyguard, care mi-au aratat amabili semnul cu „fotografierea interzisa” iar eu am inceput sa ma tem pentru siguranta aparatului de fotografiat din dotare. Iata cam cum arata treaba:

metrou.jpg

De prisos sa precizez ca dupa plecarea metroului (dupa ce cu chiu cu vai se inchideau usile), peronul era inca plin de oameni, iar scarile si toata zona de trecere intre Piata Victoriei 1 si 2 erau blocate (practic oamenii stationau pe scari, nu mai aveau unde sa inainteze). In tot acest timp, metrourile veneau si plecau asa cum stiu ele, adica la intervale de 10-12 minute, contribuind la complicarea situatiei.

Poate va intrebati ce legatura are asta cu „Clipele de cosmar” de pe NG? Pai sa zicem ca daca se intampla ceva la metrou, doamne fereste (a fost o emisiune chiar pe tema asta, la metroul londonez, parca) nu-mi inchipui cine mai scapa viu din marea aia de oameni. Si chiar daca n-ar arde de vii, cu siguranta se vor calca in picioare si tot ar iesi de o tragedie. Ca sa fiu sincer, asa ceva n-am vazut in nici o tara prin care am trecut dar, desigur, in orice tara prin care am trecut, trenurile de metrou se succed cu regularitate, la intervale de 2-3 minute, cu o frecventa chiar mai mare la orele de varf. La noi mai au si nesimtirea sa se tina de nas si sa tiuie in microfoane „va rugam sa permiteti inchiderea usilor, vine in spate tren la 3 minute”.  3 minute pe dracu’, mai devreme de 10 minute nu se intampla nimic pe sine, cine sa-i mai creada?

Asa ca am lasat salvarea planetei pentru altii mai creduli si de azi contribui din greu la poluarea Bucurestiului, in noul meu Avensis. E adevarat ca, uneori, dureaza mai mult drumul de acasa la serviciu si invers, dar este si mult mai placut, ba chiar si mult mai sigur. Oricand gasesc loc pe scaun, nu ma calca nimeni pe pantofi, luptele pentru un loc mai in fata se dau la nivel psihologic (unde stau bine) nu la nivel fizic (unde n-as avea nici o sansa in fata mitocanilor), pot sa ascult ce muzica imi place, simt numai mirosul propriului deodorant si (eventual) al odorizantului de interior s.a.m.d. Ei da, sigur, costa, dar sunt dispus sa platesc pentru confortul asta. Ce va fi cand Bucurestiul va fi saturat de masini si nu voi mai avea nici o sansa sa razbat prin aglomeratie? Pana atunci sper sa se rezolve problema transportului in comun. Sau sa-mi iau bocceluta si sa ma retrag in zone mai rarefiate, unde mersul pe jos rezolva toate problemele de transport.

Luni, 8 Octombrie, 2007

Amenzi din oficiu

Filed under: Wonderful Romania — agatie @ 12:04 pm

De ceva vreme, automobilistii romani au la dispozitie un nou serviciu oferit de Politia Rutiera: amenzile care se platesc singure, fara aportul contravenientului. Despre ce este vorba? Contraventiile rutiere au in general doua forme de care se loveste bietul rutierist. Cea mai uzuala este cea pe care o cunoastem din vremuri imemoriale: garcea intinde mana, tu opresti, el iti face procesul verbal, iar tu il contesti sau achiti amenda, de preferinta in 48 de ore ca sa beneficiezi de o reducere substantiala. Practic, in acest fel platesti numai jumatate din valoarea minima a amenzii respective, chiar daca garcea a tinut sa aplice pedeapsa maxima.

A doua forma a intrat de curand (cativa ani) in vigoare si are o cu totul alt traseu. Sa zicem o camera te fotografiaza, sau radarul te filmeaza, nu te opreste nimeni iar procesul verbal este redactat in timpul administrativ al lui garcea. Nimic neobisnuit pana acum. Cu o singura exceptie, insa: amenda este notificata instantaneu la administratia financiara, astfel ca in acel moment esti deja dator statului. Candva, la pastele cailor, cand Politia Rutiera face rost de bani de timbre, va pune la posta procesul verbal si, daca totul merge ca pe roate, peste cateva luni, vei afla si tu ca ai fost acuzat de una sau de alta. Nu te mai incalzeste cu nimic, pentru ca este posibil sa fi si platit amenzile respectiva, la valoarea integrala.

Mie cel putin asa mi s-a intamplat. Cand am vandut epava Golf-ului am dat o tura pe la Administratia Financiara pentru a o scoate din evidentelor lor. Nu am putut face asta pana nu am achitat amenzi de circulatie restante in valoare totala de 360 lei. De unde, cand si cum nu am aflat nici acum, pentru ca nu am primit nici un proces verbal. Ce as fi putut contesta? Nimic, pentru ca aveam nevoie sa fac urgent actele de vanzare ale Golfului. Rezultatul? Am platit amenzi de circulatie de care nu aveam habar, nu am avut posibilitatea contestatiei si nici nu am beneficiat de oferta platii in 48 de ore. Now I’m hurt!

Vineri, 28 Septembrie, 2007

Incredibil

Filed under: Wonderful Romania — agatie @ 10:15 am

Nu toti romanii fura. Unii sunt cinstiti. Dar saraci. Dar cinstiti. Of, m-am zapacit. Mai bine va lamuriti singuri.

Miercuri, 26 Septembrie, 2007

…numai votca taie greata!

Filed under: Wonderful Romania — agatie @ 2:39 pm

Mi-e greata sa tot aud ca romanilor le lipseste simtul civic si ca nu fac de buna voie una sau alta. Cacat! E ridicol sa astepti simt civic de la o natie care nu e-n stare sa-si tina nici macar scrumul in propria scrumiera decat sub amenintarea spanzuratorii. Si atunci ce poti face? Pai ori institui pedepse (de care nu se sperie nimeni, pentru ca nu sunt aplicate decat atunci cand trebuie „sa dea bine” in mass media sau in ochii observatorilor europeni) ori, dimpotriva, apelezi la stimulente. Aparent, nici astea nu stimuleaza pe nimeni pentru ca sunt atat de prost alese si chiar si mai prost puse in practica incat mai bine te lipsesti. Si uite-asa, rezulta ca romanul n-are simt civic si nu-i pasa de nimeni decat de propria-i piele.

Ca sa ajung la speta, ieri am raspuns unui apel umanitar si am fost sa donez sange, fiind constient ca e vorba de o grupa sanguina destul de rara (am RH negativ). Asta am facut-o nu din spirit civic, ci pentru ca mi-ar fi fost greu sa dorm stiind ca as fi putut salva o viata si nu am facut-o. Am avut astfel ocazia sa constat first hand de ce nu se duc romanii sa doneze sange. Nu doar pentru ca le e frica de ace, sange si doctori. Nu. Ci si pentru ca iti vine sa-ti bagi picioarele in mama ei de organizare.

Sa ne intelegem, nu am nimic de reprosat personalului medical, din acest punct de vedere pot spune ca a fost o experienta 100% pozitiva. Nici dotarile nu m-au nemultumit (aparatele de recoltare sunt digitale si masoara fiecare mililitru de sange, atentionand atunci cand scade presiunea sangelui sau a fost recoltata cantitatea preconizata). Toate neplacerile au inceput dupa ce am primit „compensarile” legale. 7 bonuri de masa, bun; o zi libera, bun; 50% reducere la abonamentul pe o luna la metru si RATB, nu bun. Sa-i ia dracu’ de reatebisti si metrorexisti!

Ma gandeam sa dau o sansa naturii si sa renunt la masina pentru o luna. Dadea bine mai ales ca 12 ore dupa donare nu se recomanda sa conduci (eu cel putin am fost destul de ametit in primele ore). Si ca orice donator intreg la minte, la ce te gandesti cand iesi de la institutul de hematologie din strada Dr. Felix (aproape de Piata Victoriei)? Pai, hai sa-mi fac abonamentele si sa ma duc dracului acasa, pana nu ma scurg pe trotuar. Faci pe dracu’, cel mai apropiat centru de abonamente RATB este la Piata Romana. Neah, mai bine ma lipsesc, si asa eu de fapt merg cu metroul spre casa. Cobor la metrou si imping sub ghiseu adeverinta de donator . „Apai mergeti ‘mneavoastra la Piata Unirii, numai acolo se poate”. Poftim? Ma pis pe el de abonament. Eu am treaba in Dristor, de ce sa bat drumul pana la Unirii? Poate ca bietul amarat care-si mai rotunjeste venitul cu o juma’ de litru de sange o fi dispus sa bata drumul pana la Unirii, dar pentru majoritatea oamenilor normali, asta e fix piedica conceputa ca sa te faca sa-ti bagi picioarele.

Si-apoi vin si se plang ca dom’le, romanii nu au spirit civic, nu vor sa doneze sange, suntem in criza de donatori. Pai in puii mei, daca-i alergi prin tot Bucurestiul pentru un cacat de abonament, cred si eu ca nu-i mai prinzi a doua oara. Acum stau si ma gandesc ce mare complicatie logistica ar fi sa puna astia in ghereta din Piata Victoriei un pix in mana tanticii (care si asa freaca menta) cu care sa completeze cartonasele alea pe care scrie abonamnet. Idem si la metrou (ba chiar mai simplu, ca acolo sunt cartele imprimate de-a gata, trebuie doar inmanate calatorilor contra sumei de bani corespunzatoare).

Bleah! Vreau o votca. Dar inainte vreau sa-i rog pe directorii de la RATB si Metrorex sa ia hartia aia din stanga fotografiei de mai jos si sa si-o bage in posteriorul lor pretios. Prefer sa pierd o ora in ambuteiaje in masina mea ascultand radio Guerilla decat o ora in aceleasi ambuteiaje inghesuit intre oameni nespalati si injurand pe toata lumea. Si natura… Care natura? Hai cu votca aia!

img_5494.jpg

Pagina următoare »

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.