Stimate domnule iLink

On Tue Nov 13 15:38:27 2007, <cereri@ilink.ro> wrote:

Buna ziua,

Avem acoperire in zona dumneavoastra, si mai exact Strada Baba Novac nr. 17. Pentru a semna un contract, si a beneficia de serviciile iLink, trebuie sa mergeti cu buletinul la una din casieriile noastre din zona dumneavoastra de acoperire si sa semnati un contract, loc unde veti lasa datele de contact pentru a fi contactat in vederea instalarii.

Casierii: Str. Dristorului nr. 60.

Cu respect,
Hromei Stefan Cristian.
 

Stimate domnule Hromei Stefan Cristian,
 
Inainte de a pune oamenii pe drumuri, v-as recomanda sa cadeti de acord cu colegii dumneavoastra daca aveti sau nu acoperire in Baba Novac nr. 17. Asta deoarece doamna de la casierie sau ce-o fi din str. Dristorului 60 m-a anuntat ca deocamdata nu exista acoperire in zona mea, si ca sa revin la anul.
 
Acum eu as reveni la anul, dar nu cred ca va dati seama in ce mediu concurential va desfasurati activitatea. Ca sa va improspatez memoria (sau sa va luminez, in cazul in care ati scapat asta din vedere) pana la anul sunt si alte oferte pe piata, unele dintre ele mult mai tentante, care includ si telefonie. Nu mai tarziu de saptamana trecuta, RDS a tras fibra optica pe scara mea si agentul de vanzari s-a rugat de mine sa ma abonez. Este foarte placut cand se roaga cineva de tine si foarte neplacut cand te rogi tu de cineva, mai ales ca practic te rogi de el sa-i bagi bani in buzunar. Sper ca intelegeti punctul meu de vedere. S-a cam dus vremea aia cand ne rugam noi de voi, si a venit aia in care trebuie sa va rugati voi de noi. Asta e, asa e normal in lumea civilizata, va trebui sa va obisnuiti cu asta, fie ca va convine fie ca nu. Chiar actualul meu ISP trebuie sa se obisnuiasca cu ideea ca am de unde alege si ca nu e nimic personal, dar oferta lui nu mai tine pasul cu concurenta.
 
Ca sa-mi reiau ideea: daca mai aveti nevoie de un abonat in Baba Novac 17, ati face bine sa imi faceti o oferta chiar in cursul acestei saptamani, altfel ma vad nevoit sa cedez in fata presiunilor celor de la RDS, pentru ca, marturisesc, sunt un om slab, care nu rezista tentatiilor.
 
Va urez o saptamana cat mai placuta si astept cu nerabdare raspunsul dumneavoastra.

Cu aceleasi respect,
Cristian Agatie

Cu stangu’n dreptul

La romani e ceva obisnuit sa-ti tai singur craca de sub picioare, dar marele Yahoo nu este nici el mai breaz. Astazi am avut surpriza sa gasesc in folderul de junk un mail de la marele Y, in care mi se propunea sa testez noua versiune pentru Vista a messenger-ului. Nu merci, eu ma tin departe de Vista pe cat posibil. Totusi, nu-mi explic de ce n-a intrat in inbox, setata cu high importance, ca alte mailuri idioate pe care le primesc de Yahoo!. Probabil au avut si ei, o data in viata, constiinta valorii muncii lor. Daca vreti sa faceti un test drive, incercati aici.

Balamuc la metrou

In stilul emisiunilor din seria „Seconds form disaster”, as fi putut sa incep acest post cu „27 noiembrie, Bucuresti, statia de metrou Piata Victoriei”, eventual cu vocea lui Isopescu ca sa fie treaba treaba. Dar m-am gandit sa nu panichez lumea inutil, chiar daca situatia din aceasta statie de metrou este dramatica, in fiecare zi lucratoare, in jurul orei 18:00. Aseara nu m-am incumetat pe peron decat dupa vreo 20 de minute, cand s-a mai potolit fluxul. M-am multumit sa stau sus, si sa fotografiez marea de oameni care paralizasera accesul in statia de metrou, avizi sa prinda un loc in apropierea peronului. Asta pana au venit doi nenea bine intentionati, in uniforma de bodyguard, care mi-au aratat amabili semnul cu „fotografierea interzisa” iar eu am inceput sa ma tem pentru siguranta aparatului de fotografiat din dotare. Iata cam cum arata treaba:

De prisos sa precizez ca dupa plecarea metroului (dupa ce cu chiu cu vai se inchideau usile), peronul era inca plin de oameni, iar scarile si toata zona de trecere intre Piata Victoriei 1 si 2 erau blocate (practic oamenii stationau pe scari, nu mai aveau unde sa inainteze). In tot acest timp, metrourile veneau si plecau asa cum stiu ele, adica la intervale de 10-12 minute, contribuind la complicarea situatiei.

Poate va intrebati ce legatura are asta cu „Clipele de cosmar” de pe NG? Pai sa zicem ca daca se intampla ceva la metrou, doamne fereste (a fost o emisiune chiar pe tema asta, la metroul londonez, parca) nu-mi inchipui cine mai scapa viu din marea aia de oameni. Si chiar daca n-ar arde de vii, cu siguranta se vor calca in picioare si tot ar iesi de o tragedie. Ca sa fiu sincer, asa ceva n-am vazut in nici o tara prin care am trecut dar, desigur, in orice tara prin care am trecut, trenurile de metrou se succed cu regularitate, la intervale de 2-3 minute, cu o frecventa chiar mai mare la orele de varf. La noi mai au si nesimtirea sa se tina de nas si sa tiuie in microfoane „va rugam sa permiteti inchiderea usilor, vine in spate tren la 3 minute”.  3 minute pe dracu’, mai devreme de 10 minute nu se intampla nimic pe sine, cine sa-i mai creada?

Asa ca am lasat salvarea planetei pentru altii mai creduli si de azi contribui din greu la poluarea Bucurestiului, in noul meu Avensis. E adevarat ca, uneori, dureaza mai mult drumul de acasa la serviciu si invers, dar este si mult mai placut, ba chiar si mult mai sigur. Oricand gasesc loc pe scaun, nu ma calca nimeni pe pantofi, luptele pentru un loc mai in fata se dau la nivel psihologic (unde stau bine) nu la nivel fizic (unde n-as avea nici o sansa in fata mitocanilor), pot sa ascult ce muzica imi place, simt numai mirosul propriului deodorant si (eventual) al odorizantului de interior s.a.m.d. Ei da, sigur, costa, dar sunt dispus sa platesc pentru confortul asta. Ce va fi cand Bucurestiul va fi saturat de masini si nu voi mai avea nici o sansa sa razbat prin aglomeratie? Pana atunci sper sa se rezolve problema transportului in comun. Sau sa-mi iau bocceluta si sa ma retrag in zone mai rarefiate, unde mersul pe jos rezolva toate problemele de transport.

Ce e mic, (eventual) negru si bate la usa?

Hahaha, te-am facut, nu e viitorul, dar esti pe-aproape. Mai exact, este viitorul meu notebook Eee PC de la ASUS. Iar tu ma poti ajuta sa-l iau (ei, daca nu ma poti ajuta tu, ma descurc eu, stai linistit, dar as aprecia gestul tau altruist). Cum? Votandu-mi sloganul aici. Poate nu e cel mai inspirat (la slogane n-am fost tare nici pe vremea alui Batran, iar acum ma pocneste o foame de nu te vad votand). Dar e-al meu si aceasta calitate cantareste mai mult decat orice defect pe care i l-ai gasi tu, cusurgiule!

                                                    

Deci, sa detaliem: cum m-ar ajuta Eee PC la crescutul blogurilor? Pai simplu: toata lumea va intra pe blogul meu sa ma injure de invidie cand il voi castiga. Asta e un lucru bun. Iar eu o sa ma distrez la plaja raspunzand ofticatilor, hahaha! Este ceea ce se cheama o win-win situation.

Si, ca sa indeplinesc conditiile, uite si sloganul:

Eee, PC nu jucarie!

Hai, sa am parte de el, manca-l-as!

Prima zapada…

…de anul acesta in Bucuresti:

Dar a trecut.