Niste cizme: pseudo-cronica sportiva

Cu riscul de a-mi supara putinii cititori dinamovisti si, totodata, de a intra intr-un domeniu care nu-mi este familiar, si de care nici macar nu am habar, trebuie sa marturisesc cu mana pe inima ca singura valoare a meciului de aseara (Dinamo-Lazio 1-1) au reprezentat-o berile consumate adiacent. Rar mi-a fost dat sa vad mai multe cizme pe un teren de fotbal, dar noroc ca arbitrul s-a prins si el si a inceput sa-i scoata de pe teren spre sfarsitul meciului. A neglijat totusi aspectul minor ca cizmele romanesti erau cu mult mai anchilozate decat cele italiene si deci ar fi trebuit date afara cu prioritate.

Fratilor, nu-mi vine sa cred, „campionii” nostri nu au fost in stare sa nimereasca nici o pasa tot meciul, nu au fost in stare sa-si depaseasca nici un adversar si toate astea nici macar cand au avut cu 2 oameni mai mult in teren! Cam asta-i nivelul fotbalului romanesc. La randul lor, italienii s-au agitat steril, in ciuda superioritatii tehnice, lipsindu-le simtul portii cam tot atat de mult cat si cizmelor dambovitene.

Si-acum, desigur ca egalul va fi tratat ca o mare victorie, vom auzi din nou sablonul ala uzat cu „ne-am aparat corect sansele”, dar adevarul este cel care s-a vazut aseara: avem o adunatura de oameni incapabili sa dea o pasa in alte picioare decat ale adversarului, incapibili sa faca un dribling fara sa piarda mingea. Iar la retur ma indoiesc ca italienii vor fi la fel de legati de picioare. Ce pacat, inc’un pretext de golit halbe se duce pe apa sambetei…